Stres, anxietate, depresie

Stresul poate fi definit atat din perspectiva cauzei cat si din cea a efectului. In fizica, stresul este acea forta capabila sa produca deformari temporare sau permanente asupra unui corp. In biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbari intr-un organism, cauzeaza dereglari sau reglari ale proceselor legate de acel organism.

Primul teoretician al problematicii stresului a fost Hans Selye, acesta considera ca stresul este raspunsul nespecific al organismelor vii la solicitarile de orice natura. Orice fel de solicitare este intr-un anumit sens individuala, adica specifica. Independent de natura modificarilor organice pe care le produc, toate substantele au o proprietate comuna: impun organismului sa se adapteze, sa se reorganizeze. Aceasta nu este o cerinta specifica, adaptarea insasi este sarcina, indiferent de natura implicatiilor. 

Dr. J. W. Mason considera ca : ''proprietatea comuna a factorilor de stres este aceea ca mobilizeaza sistemul fiziologic al reactiilor emotionale sau de alarma in situatii neplcute sau cand viata este amenintata''. 

Anxietatea - este starea patologica ce se caracterizeaza printr-o stare de "teama fara obiect" (fara o cauza clara) si este insotita de semne si simptome care indica o activitate crescuta a sistemului nervos.

Manifestari fiziologice ale anxietatii:

Iata semnele somatice care insotesc starea de anxietate:

• tremor, tresariri musculare, tensiune musculara, dureri lombare, cefalee, ameteli;
• dificultati de respiratie sau respiratie accelerata;
• fatigabilitate (stare de oboseala accentuata fara un efort corespunzator);
• roseata sau paloarea pielii, transpiratie sau senzatie de cald/rece, maini reci;
• palpitatii, puls accelerat;
• urinat frecvent, diaree "sindromul colonului iritabil";
• dificultati de inghitire, senzatia de "nod in gat".

 Simptome psihologice ale anxietatii

Pe langa manifestarile fiziologice descrise anterior, putem recunoaste anxietatea prin prezenta urmatoarelor simptome:

• senzatia de frica (fara un motiv clar);
• dificultati de atentie, concentrare si memorie;
• senzatia de agitatie, de ingrijorare excesiva;
• ganduri legate de teama, scenarii in acest sens (inchipuirea unor situatii care produc teama);
• insomnia;
• scaderea dorintei sexuale.

Depresia. Ce este depresia?

Tristetea este o emotie normala pe care cu totii o experimentam uneori. Tristetea este declansata de situatiile dificile, dureroase sau dezamagitoare in care suntem pusi uneori. Asadar, ne simtim tristi in raport cu o situatie anume. Depresia insa, este o stare anormala, o afectiune psihica care afecteaza gandirea, emotiile, perceptiile si comportamentul. Persoanele depresive nu sunt triste in raport cu o situatie, ci sunt triste in raport cu orice. Depresia nu are nevoie neaparat de un factor declansator, ba chiar de multe ori apare subit, la persoane care par sa aiba o viata perfecta.

Bibliografie:

Ionescu, G., (1997), Tulbuariile personalitatii, Editura Asklepios, Bucuresti;

Tudose, F., Tudose, C., Dobronici, L., (2011), Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Trei, Bucuresti;

Dobranici, L., (2008), Sanatate mintala, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti;

Sperry, L., (2018), Tulburarile de personalitate din DSM-5. Evaluare, conceptualizare de caz si tratament, Editura Trei, Bucuresti.